Postez acest articol astăzi nu întâmplător, deoare...

Postez acest articol astăzi nu întâmplător, deoarece astăzi este #bluemonday, ziua de conștientizare a depresiei.

Ar trebui să se vorbească mai mult despre depresie.

Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât putem interveni mai repede și mai eficient, cunoscând problema prin recunoașterea simptomelor.

Vă invit să citiți în continuare despre impactul depresiei părinților, dar mai ales a mamei, asupra dezvoltării copiilor.

"
Primele manifestări ale depresiei la vârsta copilăriei, prezente chiar și la prunci de trei luni, apar, in principal, la copiii mamelor depresive. Aceștia nu zâmbesc și au tendința să-și întoarcă fața de la ceilalți oameni, inclusiv de la părinți; pot să fie mai în largul lor când nu se uită la nimeni decât când își privesc mama depresivă.

Diagrama undelor cerebrale la acești copii e caracteristică; dacă depresia mamelor e tratată cu succes, diagrama undelor cerebrale a copiilor se poate îmbunătăți. La copiii mai mari însă, dificultățile de adaptare s-ar putea să nu dispară așa ușor; copiii de vârstă școlară cu mamă depresivă sunt grav neadaptați la un an după cu au dispărut simptomele de depresie ale mamei. Copiii cu părinți care au fost depresivi au un dezavantaj semnificativ. Cu cât este mai gravă depresia mamei, cu atât mai gravă va fi, probabil, depresia copilului, cu toate că unii copii par să preia depresia maternă mai dramatic si mai empatic decât alții.

În general, copiii cu mamă depresivă nu numai că reflectă, dar și amplifică starea mamei. Chiar și la zece ani de la evaluarea inițială, acești copii suferă de perturbări sociale semnificative și au un risc întreit de depresie și un risc încincit de tulburări legate de panică și de dependența de alcool.

Pentru a îmbunătați sănătatea mintală a copiilor, e mai important uneori să o tratezi pe mamă decât să tratezi direct copilul. "

---